Istoria fitness-ului din Antichitate până în prezent

Sursa foto: stylecaster.com
Fitness-ul reprezintă o adevărată industrie în lumea de astăzi, însă nu a fost mereu așa. Ceea ce noi considerăm a fi o formă de mișcare pentru întreținerea organismului și asigurarea unei stări de bine, a fost pentru strămoșii noștri singura opțiune de a rămâne în viață.

Paleolitic

Putem afirmă că, deși la început nu se numea “fitness”, termenul fiind utilizat cu precădere începând cu anii 1950, mișcarea permanentă combinată cu o alimentație naturală i-a făcut pe oamenii primitivi să practice “fitness-ul” fără să știe.

Conform specialiștilor Lance Dalleck, PhD și Len Kravitz, PhD care au realizat un studiu larg asupra istoriei fitness-ului de la începuturi până în prezent, era un lucru normal pentru cei din antichitate să plece câte o zi întreagă sau mai mult doar pentru a vâna sau a găsi apă.

Iar atunci când reușeau să vâneze animale mai mari, triburile de băștinași călătoreau până la 32 km numai pentru a sărbători cu triburile învecinate și a împărți prada. Serbările durau câteva ore și însemnau dansuri și jocuri culturale.

În afara faptului că oamenii primitivi erau nevoiți să umble mult pentru a-și găsi hrană și sursele de apă, ei erau mereu atenți la prădătorii mai mari care îi puteau ucide în orice moment de neatenție. Astfel, “fitness-ul” era practicat și pentru a-și salva viață.

Pentru a se proteja, dar și pentru a vâna, oamenii din antichitate foloseau tot felul de obiecte pe care ei înșiși le realizaseră și erau foarte abili în a se cățăra în copaci, pe stânci, și, în general, a se descurca în practic orice mediu posibil.

Mobilitatea lor nu era dezvoltată și menținută cu ajutorul unor aparate, cum se întâmplă astăzi, ci prin faptul că ei mergeau sau alergau aproape întruna, se târău, se cățărau, ridicau pietre și bolovani, își aruncau unii altora lucruri, le prindeau, și se luptau.

Erau gata de fugă atunci când vedeau un prădător mare sau de atac atunci când realizau că pot ucide un animal pentru hrană. Bărbații, femeile și copiii erau în formă maximă, pentru că orice altă stare le-ar fi micșorat semnificativ posibilitățile de a mai exista.

Neolitic

Odată cu încheierea Paleoliticului și începutul Neoliticului, sau a revoluției agricole, când oamenii și-au dat seama că pot cultiva pământul pentru a obține recolte, s-a dezvoltat un nou tip de “fitness”: fitness-ul agrar. Aceasta este perioada în care s-a inventat plugul și au fost domesticite animale.

În loc să tot caute plante în locuri greu accesibile care le puteau pune viețile în pericol, oamenii au decis să le cultive în zone fără pericole și de unde pot să le culeagă ușor. Astfel că nomazii s-au transformat în triburi staționare, care nu au mai rătăcit așa ușor pe alte meleaguri.

Este de la sine înțeles că, dacă nu mai mergeau zi lumina, triburile au început să facă mai puțină mișcare. Semănatul, aratul, recoltatul necesită mișcare fizică, însă nu este același lucru cu a alerga de dimineață până seară în căutarea hranei.

De aceea, specialiștii Lance Dalleck, PhD și Len Kravitz, PhD afirmă că o dată cu revoluția agricolă din neolitic, a început și transformarea vieții oamenilor către o viață mai sedentară, cu activități fizice mai reduse și de intensitate mai mică decât în Paleolitic.

Epoca războiului

Între anii 4000 și 250 i.e.n., teritoriile au fost cucerite și pierdute prin războaie. Cei ajunși în poziții de conducere au realizat importanța activităților fizice în luptă și au încurajat practicarea sportului printre soldații lor.

De altfel, există chiar exemple în Imperiul Persan de folosire a unor programe militare de antrenament, care includeau exercițiile fizice regulate. Training-ul dur era obligatoriu pentru soldați, deoarece Imperiul avea mari dorințe de cucerire a noilor teritorii.

Însă, pe măsură ce Imperiul Persan s-a extins, importanța activității fizice s-a redus. Militarii cucereau teritorii noi prin număr, nu prin forța luptătorilor, așadar nu mai era nevoie să se antreneze prea mult. Atunci când Imperiul s-a prăbușit, sportul nu mai era practicat aproape deloc.

Un alt exemplu de civilizație unde s-au practicat exerciții fizice este Egiptul, unde există dovezi ale unor competiții sportive. Și Jocurile Olimpice au apărut tot în această perioada; grecii au creat faimoasa competiție, care dăinuie și astăzi.

Jocurile din cadrul competițiilor sportive erau bazate pe activități naturale și aveau legătură cu războiul. Atleții, care puteau fi și niște soldați foarte buni, erau capabili să alerge repede, să sară mult, să arunce sulițe departe și să se lupte. Totul avea că ultim scop crearea unui organism care să prevaleze în timp de război.

Pentru practicarea sportului, grecii au inventat ceea ce astăzi se cheamă “săli de gimnastică”. Pe vremea lor, se numeau “palaestras” și erau niște încăperi unde puteai face gimnastică. De menționat că grecii au recunoscut importanța exercițiilor fizice nu doar pentru război, ci și pentru crearea unui trup armonios.

Grecii, și mai apoi romanii, considerau că trupul omului este frumos și trebuie sărbătorit. Pentru aceasta, creaseră săli de gimnastică și încurajau copiii ca încă din școală să facă sport. Activitățile fizice deveniseră mai mult decât niște ajutoare în a te face mai apt de război, ci o adevărată filozofie de viață.

În Imperiul Roman, băieții și bărbații care nu aveau deficiențe și prezentau o stare de sănătate bune erau pregătiți din punct de vedere militar. Activitățile fizice includeau alergarea, marșul, aruncatul discului și săriturile. La sfârșitul Imperiului Român, populația nu mai era interesată foarte mult de sport, asociindu-l cu războiul.

În Orient, fitness-ul nu a fost atât de mult apreciat, deoarece asiaticii puneau mai mult preț pe înălțarea spiritului, nu dezvoltarea trupului. În India, de exemplu, unde budismul și hinduismul erau prezente, fitness-ul nu a apărut ca o necesitate. Cu toate acestea, se practicau niște exerciții fizice (asane), acestea ducând la apariția Yoga.

Nici în China, fitness-ul nu a fost mai apreciat, deși ca și Europa, în China s-au purtat foarte multe bătălii și tinerii ar fi putut fi încurajați să facă sport pentru a-și menține tonusul la cote înalte. Chinezii făceau sport, însă în forme diferite de europeni; trăgeau cu arcul, jucau o formă de badminton, dansau, și practicau scrima.

Tot chinezii sunt cei care și-au dat seama că sportul ține anumite boli la distanță. Chiar Confucius a promovat prin învățăturile sale activitatea fizică. Mai apoi, s-a dezvoltat un tip de gimnastică numit “Cong Fu”, care era menită să mențină sănătatea corpului. Această gimnastică includea mișcări care mimau poziția unor animale.

Evul Mediu

Perioada Evului Mediu este caracterizată de mari frământări: Imperiul Român se prăbușește sub asediul triburilor barbare din nordul Europei, artă și cultură intră în regres, iar corpul uman nu mai este privit că o sărbătoare, ci, mai degrabă, ca un instrument al păcatului.

Schimbarea de perspectivă este cauzată de învățăturile inițiale ale creștinismului care se focalizau pe viața de după moarte, nu pe promovarea modalităților de a trăi această viață în mod plenar. Sufletul era considerat singurul de care trebuia avut grijă, trupul fiind neimportant.

În această perioadă, cei care beneficiau de exerciții fizice erau cei care îndeplineau serviciul militar. Războiul continua să fie un factor principal pentru practicarea sportului. De altfel, Imperiul Roman în sine a căzut pradă unor triburi barbare tocmai pentru că războinicii din triburi erau mai puternici, stilul lor de viață apropiindu-se de cel al oamenilor primitivi.

În afară de cei care se pregăteau pentru luptă și făceau sport din obligație, mai erau și nobilii care puteau să practice diverse sporturi pentru distracție. Cei din paturile sociale de jos nu făceau sport decât la câmp, cultivând plante și crescând animale.

Renașterea

O dată cu anii 1400 e.n., omenirea a intrat în Epoca Renașterii (1400 – 1600 e.n.). După cum îi spune și denumirea, acesta este momentul în care civilizația europeană s-a născut din nou. Artele au înflorit, cultură a început să fie apreciată din nou de oameni, iar corpul uman a început să fie din nou celebrat, așa cum se întâmplă pe vremea grecilor antici.

Conform specialiștilor Lance Dalleck, PhD și Len Kravitz, PhD care au realizat un amplu studiu asupra istoriei fitness-ului, în perioada Renașterii, Martin Luther și John Locke afirmau că sportul este legat de abilitățile intelectuale, cu alte cuvinte, cu cât faci mai multă mișcare, cu atât ești mai capabil intelectual.

Tot în această perioada, medicină a evoluat, oamenii au început să înțeleagă mai bine ce ne formează corpul, cum se influențează organele interne unele pe altele, care este legătură între mișcare și sănătate. Au început să apară cărți despre cum să îți menții sănătatea prin sport.

Revoluția Industrială

Revoluția Industrială a însemnat trecerea de la munca manuală la munca mecanizată. A început în jurul anului 1760 și a schimbat viața planetei în întregime. Acum, oamenii nu mai munceau atât de mult, ci se bazau pe utilaje să le facă treaba.

Deși nu mai munceau mult din punct de vedere fizic, și ar fi putut ușor formă o societate sedentară, oamenii au urmat sfaturile strămoșilor lor din perioada Renașterii și au continuat să practice sport pentru sănătate. S-a dezvoltat în special gimnastică în țări precum Danemarca, Suedia si Germania.

Nemții au creat săli de gimnastică în care au plasat diverse aparate cu care puteai să faci mișcări repetitive menite să îți dezvolte anumite grupe de mușchi. Era începutul sălilor de fitness. În Suedia, se personalizau programe de fitness în funcție de necesitățile fiecărei persoane și de problemele medicale avute.

În Marea Britanie, s-a încetățenit ideea că sportul duce la diminuarea stresului și trebuie practicat în mod progresiv pentru a ajunge la rezultate notabile. Iar în Danemarca au început să existe programe pentru formarea de antrenori de fitness.

Perioada colonială din America

În perioada colonială în America, oamenii nu erau nevoiți să facă sport în mod organizat, în săli de gimnastică, așa cum se întâmplă în Europa acelorași ani (sec XVIII), deoarece munca lor zilnică la câmp pentru cultivarea plantelor și creșterea animalelor era de ajuns.

Imigranții europeni au fost cei care le-au vorbit prima dată americanilor de importanța practicării sportului pentru sănătate. De asemenea, bătăliile pentru teritorii care începuseră să se dea pe noul continent descoperit au dus la creșterea importanței fitness-ului în America.

Cu toate acestea, fitness-ul nu s-a dezvoltat pe scară largă. Americanii recunoșteau importantă practicării de exerciții fizice regulate, dar nu făceau sport prea des. De menționat că au existat lideri americani, în special după anii 1800 care încurajau intens exercițiile fizice.

Thomas Jefferson este unul dintre acești lideri. El spunea că oamenii trebuie să facă mișcare cel puțin două ore pe zi și să nu țină cont de vreme atunci când se apucă să facă sport. Vremea nu contează atunci când sănătatea este scopul suprem. “Dacă trupul este slab”, spunea el, “mintea nu va fi puternică”.

Secolul XX

În secolul trecut, s-a ajuns la o dezvoltare uriașă a conceptului de “fitness” și a mașinăriilor care ajută oamenii să se mențină în formă. A apărut industria fitness-ului. La începutul secolului, cei care practicau fitness-ul în săli speciale făceau parte din clasa aristocrată. Era scump să faci sport înainte de primul război mondial.

În timpul războiului, bărbații făceau sport pentru că era necesar să aibă o rezistență bună și să fie apți de lupta. După război, oamenii preferau să se bucure de viață în alt mod, nu prin practicarea sportului, ci petrecând, mâncând și bând.

Această situație a durat până la începutul celui de-al doilea război mondial, când lucrurile s-au schimbat dramatic. Nivelul scăzut de rezistență în lupta cauzat de ani întregi de lipsa de mișcare a dus la pierderi masive pe front. Liderii militari au realizat pentru a “n”-a oară în istoria civilizației faptul că soldații trebuie să fie rezistenți pentru a lupta și au impus programe de pregătire militară care includeau exercițiile fizice.

În timpul celui de-al doilea război mondial, s-au realizat și studii privind legătură dintre fitness și rezistență musculară și cardiacă, și s-au creat exerciții fizice menite să îmbunătățească flexibilitatea și anduranță organismului.

După război, au început să se facă studii referitoare la flexibilitatea musculară și rezistență la efort a copiilor. 60% din copiii americani au picat la teste. Cum rezultatele nu au fost satisfăcătoare, s-a luat decizia de a se promova practicarea sportului și în rândul copiilor, nu doar printre adulți. Comparativ cu rezultatele americanilor, copiii europeni au picat la testele fizice într-un procent de doar 9%.

Prezent

În zilele noastre, vedem săli de sport la tot pasul, avem parcuri unde să alergam, în fiecare zi se inventează un nou dispozitiv sau aparat care ne poate ajuta să ne menținem starea de sănătate. Cu toate acestea, obezitatea este în floare, bolile cardiovasculare afectează foarte mulți oameni și starea noastră emoțională nu este prea bună.

Ce este de făcut? Unde greșim? Știm foarte bine că sportul ne face bine și, totuși, se pare că undeva nu facem ce trebuie. Sportul ne face bine, într-adevăr, dacă facem exercițiile fizice care ne pot ajută pe noi, nu pe alții. Un program personalizat de antrenament este un pas esențial pentru un trup mai armonios și o stare de bine.

Un alt pas este o alimentație rațională și, de asemenea, adaptată stilului nostru de viață, nu stilului altor persoane. Ce merge la unii, nu merge și la alții. Nutriționiștii te pot ajuta în acest sens. Tot ei îți pot da motivația de a renunta la anumite alimente, pe care, deși știi că îți fac rău, continui să le mănânci.

Practicăm sport, dar nu o facem cu plăcere. Sportul din plăcere este aur curat, este viață. Atunci când alergi pe bandă sau în parc și te gândeșți la câte și mai câte, abia așteptând să se termine cele 10 minute sau cât ți-ai propus să alergi, reușești să îți faci mai mult rău decât bine. Dacă faci totul cu plăcere, viață ți se schimbă.

În final, apelarea la un specialist poate fi cea care îți va transforma, în sfârșit, viața. Antrenorul de fitness, ca și nutriționistul, poate să îți dea motivația care îți lipsește, poate să te facă să îți dorești să faci sport cu adevărat. Istoria demonstrează că fitness-ul își va continuă evoluția. Ține doar de noi să îi îmbrățișăm beneficiile.

topfitness.ro