Va împlini 38 de ani pe 8 august. Chiar dacă generaţia de puşti a început să adune ici-şi colo victorii în faţa jucătorului-reper al tenisului masculin, Roger Federer a preluat, de luni, prima poziţie în cursa pentru Turneul Campionilor. În Race to London, după victoria de la Miami, elveţianul are un avans de 55 de puncte în faţa campionului de la Australian Open, Novak Djokovic, şi de 675 de puncte în faţa lui Rafael Nadal.
Cei mai buni tineri jucători, care i-au barat drumul lui Federer la Melbourne şi la Indian Wells, clătinând uşor piedestalul "Regelui", Stefanos Tsitsipas (20 ani) şi Dominic Thiem (aflat la victoria carierei în finala din deşertul californian, departe de zona sa de confort a zgurii roşii), privesc de la baza podiumului spre "veteranii" care încă fac legea în ATP, chiar dacă au trecut deja apăsat pragul de 30 de ani. Punctele adunate în acest an de grec şi de austriac depăşesc cu doar 325 de puncte totalul lui Federer. Oficial, Roger Federer este cel mai bun jucător la finalul primului sfert al sezonului 2019 de tenis.
Tenisul elegant al omului comparat adesea cu un prim-solist din balet nu a obosit şi, cu certitudine, nu a expirat. În timp ce o pleiadă de jucători de top tremură în faţa serviciilor catapultate de la 2 m plus de Anderson sau Isner, Federer găseşte soluţii ca într-o joacă, reuşind să le câştige la Miami primul set al meciurilor directe la 0 sau la 1. În finală, Isner a fost KO tehnic în primul set, a echilibrat, iar când părea că îl poate testa pe elveţian, s-a trezit cu dureri crunte în picior. Americanul a fost onest - Federer ar fi câştigat oricum. Trofeul, al 101-lea al carierei, l-a apropiat pe "Mister Perfect" la opt lungimi de recordul absolut în ATP, de 109 turnee câştigate, ce părea lăsat pentru eternitate de Jimmy Connors, în 1989. Eternitatea este însă aproape de a fi redusă la doar trei decade de jucătorul fără vârstă în circuit, cel care i-a ciuruit şi lui Sampras recordul de titluri de Grand Slam, ducând reperul la 20. De la 14.
Omul titlurilor mari
Roger Federer câştigă mai ales turnee mari. După victoria de la Dubai ("doar" categoria ATP 500), care îl transforma în centurion cu "suta de turnee", elveţianul glumea "mă mai interesează şi alte turnee, nu doar Grand Slam-urile".
O statistică publicată de ATP după turneul de la Miami relevă însă clar faptul că mai mult de jumătate din trofeele lui "Mr. Perfect" sunt fie din seria Grand Slam, fie din seria Masters, fie la Turneul Campionilor. Elveţianul şi-a mărit avansul, cu al 54-lea trofeu cu greutate, cu două în plus faţă de Djokovic şi patru în plus faţă de Nadal. Următorul în clasament, Pete Sampras, şi-a încheiat cariera cu 30 de astfel de trofee. Roger Federer încă îşi poate umple vitrina.
Captură: atpworldtour.com
Prin 2012, în tenisul masculin apărea o dezbatere, iar Andre Agassi opina că este mai greu de câştigat un turneu Masters 1000 decât un Grand Slam, argumentul fiind acela că tabloul principal este mai dens, sita nu cerne dintre favoriţi la fel ca în turneele de Mare Şlem, unde apar surprize mari în primele tururi, iar jucătorii nu beneficiază de zile libere între toate meciurile (astăzi, turneele de la Indian Wells şi Miami au alocate aproape două săptămâni în calendar, făcând tranziţia spre formatul din Grand Slam-uri).
La Miami, Roger Federer a doborât şi recordul lui Nadal în materie de finale jucate în seria Masters, fiind primul om cu 50 de prezenţe în meciul pentru trofeu (faţă de 49 ale ibericului). Elveţianul are o rată de succes mai redusă comparativ cu spaniolul, dar şi cu Djokovic, având în vedere faptul că ierarhia distinctă a trofeelor Masters 1000 este dominată de iberic, cu 33 de titluri, urmat de Djokovic (32) şi Federer (28). Ce pierde însă aici, elveţianul câştigă detaşat la Grand Slam-uri şi Turneul Campionilor.
Tactică schimbată: revine pe zgură după o absenţă de doi ani
Lumea tenisului s-a grăbit să dea verdictul că Roger Federer nu va mai juca niciodată pe zgură. Dintr-un 2016 ferfeniţit de accidentări, fanii au reţinut evoluţia reţinută a campionului din 2009 de la Roland Garros pe suprafaţa care i-a fost mai mereu refuzată în CV de nemesis Nadal. Cinci meciuri, două victorii la Monte Carlo, una la Roma şi un pas spus înainte de Roland Garros au întărit ideea că, pentru a-şi prelungi cariera, elveţianul ar face bine să uite de solicitantele dueluri în praf cărămiziu.
Acesta a fost însă planul doar pentru 2017 şi 2018. La finele Australian Open 2019, Roger Federer a făcut anunţul că revine pe zgură, rugând totodată pe toată lumea să nu interpreteze revenirea sa pe zgură drept un turneu de adio înainte de retragere. În 2017, un calcul simplu sugera că absenţa din sezonul roşu l-ar fi costat pe elveţian terminarea anului pe prima poziţie, în duelul cu Rafa Nadal.
În 2019, Federer optează pentru un program abreviat pe zgură. În primul rând, va juca la Madrid, turneul care, având în vedere altitudinea oraşului, se comportă diferit din punct de vedere al săriturii mingii, avantajând puţin mai mult un sportiv care preferă suprafeţele rapide. Apoi, Roger Federer va reveni la Roland Garros, turneul de Mare Şlem pe care l-a câştigat doar o singură dată, când Robin Soderling i-a creat culoar, dar i-a adus şi o presiune în plus, învingându-l pe Nadal, în optimi, în 2009.
Roger Federer şi-a explicat decizia de a juca din nou pe zgură prin faptul că absenţa de trei luni nu l-a ajutat în 2018. În prezent însă, cu un Federer aflat în fruntea sezonului, poate fi un semn în plus că elveţianul face câteva planuri şi pentru revenirea în fruntea clasamentului mondial.
